OROLOGIUL LUI VASILE CHIRA – UN EVENIMENT EDITORIAL DE EXCEPŢIE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

,,Constructorii medievali escaladau schelele cu echerul şi compasul sub braţ, bolnavi de frigul înălţimilor, convinşi că Infinitul nu poate fi cunoscut decât reiterând una din marile Sale nebunii: aceea de a zidi.” Vasile Chira, Orologiul

Omul a fost dintotdeauna o fiinţă atrasă infinit, o fiinţă care a căutat permanent contactul cu Absolutul prin diferite mijloace mai ales atunci când lumea materială nu l-a putut niciodată satisface pe deplin. Cum poate omul să gândească şi să tindă spre realităţi care depăşesc cu mult condiţia sa fragilă şi finită? Cum poate omul să existe ca o fiinţă metafizică preocupată de lucruri care trec dincolo de lumea empirică, dacă este doar un simplu animal biped după cum susţin unii raţionalişti? Omul în interiorul lui pare inepuizabil, nefiind altceva decât ,, o lume mică în cea mare” aşa cum afirmă unii sfinţi părinţi. Teologul Viseslavtez, citat de părintele Stăniloae în dogmatică, face o afirmaţie care explică parte din misterul acestei fiinţe: ,,Fără legătură cu Dumnezeu omul nu poate fi cugetat. Raportarea la absolut ţine de fiinţa lui. Omul este înrădăcinat şi ancorat în absolut.” Această afirmaţie ne face să percepem omul ca fiind într-adevăr o fiinţă complexă, misterioasă, abisală, care transcende tiparele şi schemele ştiinţifice. Sunt voci care ar putea spune că de complexitatea umană se ocupă psihologia, ceea ce probabil ar părea pentru unii natural şi normal. Din păcate realitatea este cu totul alta. Psihologia se ocupă cu procesele psihice, cu  funcţiile şi capacităţile creierului, marginalizând sufletul căruia nici măcar  nu-i recunoaşte existenţa. Grecescul ψυχη, care ajută la compunerea termenului de psihologie, înseamnă suflet. Paradoxal, această ştiinţă poartă numele unei realităţi pe care de fapt o eludează. Există totuşi oameni care de-a lungul istoriei au fost preocupaţi de analiza omului ca realitate dihotomică şi nu e vorba de psihologi sau de medici, ci de anumiţi coloşi ai literaturii universale. Dostoievski , Kafka, Thomas Mann, Shakespeare sunt doar câţiva dintre autorii care au intuit câte ceva din abisalitatea fiinţei umane. Când eram elev de liceu, citind câteva dintre operele acestor autori am fost aproape obsedat de întrebarea: de ce literatura românească nu a fost capabilă să dea un scriitor de profunzimea lui Dostoievski sau Kafka? Singurul roman autohton care se apropie, ca stil şi profunzime de producţiile literare amintite  este Pădurea Spânzuraţilor. Din nefericire, astfel de pariuri literare n-au mai recidivat. Eram aproape convins că remarca lui Cioran din Schimbarea la faţă a României referitoare la destinul minor al culturii române, blocată într-un discurs istoric autoreferenţial stă sub semnul implacabilităţii. Timpul a dovedit însă că m-am înşelat. Romanul  lui Vasile Chira se încadrează cât se poate de natural, e parcă decupat din acest tip de literatură clasică. Vasile Chira este probabil primul autor din literatura română care abordează acest stil într-un mod concret, şi de aceea cred că publicarea romanului Orologiul la editura Dacia va reprezenta un capitol marcant în istoria literaturii române. Prin structura şi linia pe care o dezvoltă romanul Orologiul aminteşte cititorului de Procesul şi mai ales de Castelul lui Franz Kafka. Celor care reuşesc să penetreze formele exterioare ale acestor scrieri le este rezervată o cu totul altă lume, una a frământărilor metafizice, a întrebărilor existenţiale. Personajul principal din Castelul încearcă să-şi cunoască angajatorul, un lucru normal de altfel, însă este împiedicat în aceasta încercare a sa de sistemul birocratic al castelului. Nimeni nu înţelege ce se ascunde de fapt în spatele zidurilor lui. Frantz Kafka încearcă să prezinte într-un mod foarte subtil travaliul omului de a atinge divinitatea. Un subiect aparent banal, un limbaj accesibil, o carte care ascunde însă frământări metafizice deşi nu mulţi critici literari au reuşit să descifreze inextricabilitatea universului kafkian. Asemenea scriitorului german, autorul Orologiului prezintă un subiect relativ simplu, dar care camuflează o realitate mult mai profundă. Vasile Chira foloseşte cu multă îndemânare alegoria pentru a prezenta într-o parabolă genială opera de mântuire a omenirii. Orologiul nu reprezintă altceva decât lumea intrată în logica morţii după căderea în păcat. Salvarea se realizează prin venirea lui Hristos, reprezentată în roman de Emmanuel Gottfried, fiul ceasornicarului care după ce reglează axul ceasului moare în braţele tatălui. Omul trebuie să depăşească dimensiunea efemeră a ,,hainelor de piele”, să nu se lase sedus de tentaţiile bolnăvicioase ale oraşului cu ceas defect: ,,Orologiul emană un timp inconsistent, pervers deci omul nu trebuie să se lase sedus de această durată bolnavă, falsă, aducătoare de nemarginită suferinţă.. Trecând pe nesimţite de la o cifra la alta , acele orologiului ne acompaniază şi ne stârnesc dorinţa, setea de exitenţă, oferindu-ne în acelaşi timp iluzia placerii.” (Vasile Chira, Orologiul)

EMANUEL CRISTIAN FRUNZULICĂ CLEVELAND, OHIO, U.S.A

Published in: on Martie 28, 2011 at 5:36 pm  Comments (1)  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://vasilechira.wordpress.com/2011/03/28/orologiul-lui-vasile-chira-un-eveniment-editorial-de-exceptie-in-literatura-romana/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. …dle. Chira, va multumesc pentru ca am avut ocazia sa citesc romanul, va spun asta pentru ca sunteti principalul vinovat!!!!!!!…ati avut o idee superba si ati reusit s-o materializati cu talent!…va felicit!

    levantin velicusas


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: