Dumnezeu – ceasornicar


Un profesor al Universitatii ”Lucian Blaga” din Sibiu reface traseul existential al marilor scriitori. Romanul sãu, “Orologiul”, foloseste ceasul din turla Bisericii Evanghelice drept model pentru o alegorie a lumii in care traim.

Combinind subterana dostoievskiana cu rafinamentul lui Thomas Mann, Vasile Chira propune, prin scrierile sale, o alta viziune asupra literaturii, ignorind postmodernismul prin revenirea la clasicism. Orologiul din turnul Catedralei Evanghelice din Sibiu i-a servit scriitorului ca model in crearea ultimului sau roman, in care recompune structura inteligibila a lumii. Romancierul si filosoful sibian povesteste incercarile sale de a deprinde mestesugul ceasornicarilor, pentru a putea descifra taina „Orologiului”, care, in viziunea sa, reprezinta lumea, in asteptarea Ceasornicarului, nimeni altul decit Hristos. Pentru a-si scrie cartea, Chira a batut la usa fiecaruia dintre putinii ceasornicari ramasi in Sibiu. Multi dintre ei si-au aparat secretul breslei si au refuzat pur si simplu sa impartaseasca macar putin din tainele lucrului cu timpul. Citiva, insa, i-au inteles curiozitatea si s-au aratat binevoitori. Insa acesta a fost doar inceputul. Mai era nevoie de dialog si cu divinitatea. In fine, dupa trei saptamini de cautari si de nelinisti metafizice, dupa rugaciuni profunde, insotite de intrebari adresate Creatorului, Vasile Chira a reusit sa invaluie in lumina literei, pe acordurile „Fugilor” lui Bach, romanul „Orologiul”. Acesta se afla acum in curs de editare la prestigioasa editura bucuresteana „Cartea romaneasca”.

O poveste cutremuratoare

Drama pe care o descrie Vasile Chira este o metafora pentru lumea in care traim, caderea in pacat, sacrificiul Mintuitorului si Judecata de Apoi. La inceput, povestea pare simpla. In burgul german Leidenstadt, se defecteaza orologiul catedralei. Acest lucru aduce dupa sine o serie de nenorociri fara precedent in oras. La sugestia unui reputat profesor, reprezentantii Bisericii organizeaza un conciliu care aproba repararea de urgenta a orologiului. Clericilor li se recomanda un ceasornicar batrin, pe nume Abraham Gottfried, care a si construit masinaria. Insa acesta nu este de gasit, iar localnicii ajung la disperare. Vestea ca in Leidenstadt se cauta ceasornicari priceputi face inconjurul lumii. Multi ceasornicari se ofera voluntar sa ajute. In zadar. Niciunul nu vrea sa urce in turn, multumindu-se sa repare ceasurile de mina ale oamenilor.

Posibilitatea salvarii

In cele din urma, batrinul Gottfried aude si el despre dezastru si pleaca zorit spre Leidenstadt. Drumul e lung, iar calatoria dureaza parca la nesfirsit. Vazind ca tatal sau intirzie, Emanuel Gottfried porneste si el spre orasul cu ceas bolnav. Le vorbeste oamenilor prin piete si repara ceasuri de mina. Spunind, insa, ca este fiul Ceasornicarului si ca tatal sau a urcat in turnul bisericii sa repare orologiul, este luat in deridere de locuitorii orasului. Intre timp, in oras apar ceasornicarii clandestini. Acestia il urau pe fiul ceasornicarului, pentru priceperea sa. Intr-o zi, il prind si il bat pina cind acesta ramine fara suflare. Apoi, il iau in spate si il arunca in turnul catedralei. Emanuel isi aduna ultimele puteri pentru a ajunge la orologiu, unde il astepta deja tatal sau. Pun amindoi umarul si centreaza axul ceasornicului, iar acele incep sa se miste din nou. Timpul revine la viata. Insa tinarul isi da duhul in bratele tatalui exact in momentul in care acele ceasornicului indicau ora 15. Acele singereaza… orologiul trebuie pur si simplu schimbat. Fiul ceasornicarului a adus posibilitatea repararii lui. Insa adevarata restaurare va avea loc atunci cind El va veni din nou, triumfator, in Leidenstadt.

Conversatie de 23 de ore

„Viata aceasta este o suma de intilniri privilegiate. Mie mi-a fost dat sa cunosc patru oameni, care mi-au influentat intr-un mod sau altul metabolismul spiritual. Este vorba de Julio de Santa Ana, profesorul meu de la Universitatea din Geneva, elinistul A. S., fizicianul si teologul S. M. Al patrulea si cel care m-a impresionat cel mai mult este Florin Octavian, un Hegel-redivivus, cel care avea sa devina profesorul meu de filosofie”, marturiseste Chira. Scriitorul isi aminteste de o conferinta pe care Florin Octavian a sustinut-o la Cluj. Il audiau mai bine de 300 de oameni, dintre care aproape jumatate l-au asaltat cu intrebari. Filosoful a ascultat intrebarile tuturor si a decis, intr-un final, ca doar una dintre ele e indeajuns de serioasa incit sa merite un raspuns. Pe cel care i-a adresat intrebarea, nimeni altul decit scriitorul Vasile Chira, l-a invitat la o discutie care avea sa dureze 23 de ore, in care au trecut prin filtrul gindirii problemele ultime ale filosofiei si teologiei, de la „cearta universalelor” la problema libertatii din perspectiva fizicii cuantice.

„L-as fi ales pe Vasile Chira ca subiect al studiului meu pentru ca in persoana lui am descoperit aspecte care frizeaza genialitatea. Omul e geniu, de profesie”, Mihai Copaceanu

Prietenul studentilor

Creatia scriitorului si filosofului Vasile Chira sta sub semnul interogatiei. „Atita timp cit omul se afla in spatiul lui, nu poate fi decit intrebator. Raspunsul este rezervat intotdeauna eternitatii, adica nemuririi. Substanta poetica se trage mai mult din interogatie, adica din natura nocturna a timpului”, explica scriitorul. Iar studentii din Sibiu, care il au ca profesor, se bucura de aceeasi relatie pe care o avea Einstein cu studentii lui. Vasile Chira are intotdeauna disponibilitatea de a le fi „antrenor” cultural si, totodata, prietenul cel mai apropiat, caruia ii pot spune, la orice ora din zi sau din noapte, problemele cu care se confrunta, avind convingerea ca profesorul este cel care le va putea oferi intotdeauna solutia. Problemele studentilor, destinul lor cultural si spiritual sint adesea mai importante pentru Vasile Chira decit propria lui viata.

Carte de vizita

Vasile Chira s-a nascut la 7 noiembrie 1962. A urmat cursuri de teologie, filosofie, litere si medicina la Cluj si la Sibiu. Preda cursuri de filosofie, limbi clasice, teologia si filosofia istoriei, idei si curente ale culturii si civilizatiei europene la Facultatea de Teologie „Andrei Saguna”. Tine, de asemenea, cursuri de filosofie moderna, analitica si filosofia secolului XX la sectia de Filosofie a Facultatii de Jurnalistica din Sibiu. Este doctor in filosofie al Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Semneaza roman, eseu, poezie, teatru si traduceri din limbi clasice, opera acestuia insumind, pina in momentul de fata, 15 volume.

Simbol al orasului

Biserica Evanghelica este una dintre cele mai frumoase si mai impresionante cladiri gotice din Transilvania. A fost ridicata in 1520 pe locul unde exista o veche bazilica romanica, inca din secolul al XII-lea. Cladirea este dominata de turnul de 73 de metri, pe sapte nivele, cu cele patru turnulete pe colturi, semn ca orasul avea drept de condamnare („dreptul sabiei”).

Ciprian MEGA (Nicosia, Cipru)

sursa text si foto: www.monotorulsb.ro

The URI to TrackBack this entry is: https://vasilechira.wordpress.com/2011/02/28/dumnezeu-ceasornicar-recenzie-realizata-de-ciprian-mega/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: